Sustenabilitatea economică

tag logo Organic , Anorganic , Electronic

Sustenabilitatea economică nu înseamnă doar cum să devenim bogaţi ca naţiune sau ca individ. De altfel Produsul Intern Brut, ratele de schimb valutar, inflaţia, profitul sunt o parte din imagine şi sustenabilitatea economică este mai profundă implicând producţia, distribuţia şi consumul de bunuri şi servicii. Acest concept se adresează indisponibilităţii de resurse epuizabile, constrângerilor globale asupra creşterii economice şi strategiilor corecte de aplicare a costurilor de poluare a mediului înconjurător sau asupra altor impacturi negative generate de către societate ca întreg. Schimbul de bunuri şi servicii are un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător, şi această situaţie nu se va schimba atâta timp cât mediul înconjurător serveşte ca sursă exclusiva de resurse şi reprezintă destinaţia finală a deşeurilor produse.

În trecut câştigul economic a fost motivul unei asemenea dezvoltări nesustenabile. O schimbare la nivel individual, casnic, comunitar, industrial, naţional sau internaţional o să se producă doar dacă nu necesită costuri ridicate şi nu generează dezavantaje. Indiferent de nivel trebuie să se producă anumite schimbări şi acestea trebuie să ia în considerare impactul pe care societatea îl produce atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Atunci când această schimbare va avea loc se va observa că există opţiuni mai eficiente decât cele oferite de modelele de dezvoltare actuale.

Tehnologiile nesustenabile uneori par a fi mai ieftine decât contrapartida celor sustenabile pentru că preţurile lor nu reflectă costurile de mediu şi cele sociale la un nivel real. De exemplu utilizând un anume vehicul de transport, un anume tip de materie primă, generează impact asupra degradării ecosistemului şi va crea în acelaşi timp foarte mult zgomot, deranjând liniştea publică din comunitatea respectivă.

Definiţia dezvoltării sustenabile din punctul de vedere al perspectivei unui economist: ”O obligaţie pe care trebuie să ne-o asumăm în aşa fel încât să ne lăsăm pentru viitor opţiunea sau capacitatea de a ne fi la fel de bine pe viitor ca acum” Robert Solow (1993)

La nivel naţional şi internaţional, apar o mare varietate de politici şi iniţiative pentru a îmbunătăţi balanţa dintre capitalul natural (oferta de resurse naturale şi servicii oferite de către sistemele ecologice ca de exemplu asimilarea deşeurilor) şi nevoile şi dorinţele cetăţenilor. Aceste iniţiative de mare amploare includ taxele pe emisiile poluante pentru a crea o legătură dintre costurile poluării şi cel care determină poluarea, cu scopul de a absolvi societatea per ansamblu de a suporta aceste costuri. Alte iniţiative legate de procesul de economisire a apei reprezintă schemele de recuperare a pierderilor la nivelul consumatorilor. Chiar mai mult consumatorii încep să ceară produse şi servicii mai prietenoase cu mediul înconjurător, observându-se că dimensiunea sustenabilă a economiei nu mai este atât de constrângătoare şi se manifestă prin iniţiative şi design-uri inovative.