Date istorice

Aceste servicii sunt esenţiale pentru traiul zilnic al cetăţenilor şi întreprinderilor şi reflectă modelul european de societate. Ele joacă un rol major în asigurarea coeziunii sociale, economice şi teritoriale din cadrul Uniunii şi sunt vitale pentru dezvoltarea sustenabilă a UE în termenii unor nivele ridicate ale angajării, incluziunii sociale, creşterii economice şi calităţii mediului.

Chiar dacă scopul şi organizarea lor variază în mod semnificativ în funcţie de istorie şi cultura intervenţiei statului, ele pot fi definite drept servicii, atât economice cât şi non-economice, pe care autorităţile publice le clasifică ca fiind de interes general şi ca fiind subiectul unie obligaţii specifice a serviciilor publice.Aceasta înseamnă că este esenţială responsabilitatea autorităţilor publice la nivelul relevant, să decidă asupra naturii şi scopului unui serviciu de interes general.

Autorităţile pot decide de a prelua ele serviciile sau de a le încredinţa altor entintăţi publice sau private şi pot acţiona fie pentru profit, fie non-profit. În acelaşi timp, furnizorii acestor servicii trebuie să respecte regulile prevăzute în tratatul UE şi în legile secundare UE în care acestea sunt aplicabile. Mai mult, datorită dimensiunii lor europene, un număr de industrii tip reţea care prestează servicii de interes economic general sunt astăzi subiectul directivelor sectoriale europene specifice.

În parteneriat cu autorităţile locale, naţionale şi regionale, UE are prin urmare un rol de jucător în conceptualizarea principiilor şi condiţiilor pentru operarea unei largi game de servicii.Această responsabilitate împărtăşită este reflectată în tratat şi accentuată în Protocolul serviciilor de interes general anexat Tratatului de la Lisabona.

Două categorii de servicii de interes general pot fi distinse, în termenii modalităţii în care sunt guvernate de regulile UE:

• servicii de interes economic general: furnizarea şi organizarea acestor servicii sunt subiectul pieţei interne şi a regulilor de competiţie ale tratatului CE atâta timp cât activităţile au o natură economică. În cazul industriilor mari de tip reţea care au o dimensiune europeană clară ca răspândire, cum ar fi telecomunicaţiile, gazul, transportul şi serviciile poştale , serviciile sunt reglate de un cadru legislativ specific UE. Similar, anumite aspecte ale producţiei publice de audiovizual sunt acoperite de legislaţie specifică UE., cum ar fi directiva „televiziune fără frontiere”. Alte servicii de interes economic general , cum sunt cele din sfera managementului deşeurilor, furnizării de apă sau a tratamentului pierderilor de apă nu sunt subiect al unui regim regulator de sine stătător la nivelul UE. Oricum, reguli comunitare specifice cum ar fi achiziţia publică, protecţia mediului şi a consumatorului se aplică la anumite aspecte ale serviciului. În plus, un număr de servicii de interes economic general sunt subiectul cadrului regulator stabilit de Directiva Serviciilor.

• Servicii non-economice: aceste servicii, cum ar fi prerogativele tradiţionale ale statului ca şi poliţia, justiţia, schemele statutare de securitate socială nu sunt subiectul unie legislaţii specifice UE şi nici nu sunt acoperite de către piaţa internă şi regulile competiţiei ale Tratatului. Anumite aspecte ale organizării acestor servicii pot fi subiectul altor reguli ale Tratatului, cum ar fi principiul non-discriminării.