Introducere

Dezvoltarea şi aplicarea politicii de protecţie a consumatorilor în UE au reprezentat un proces gradual desfăşurat în concordanţă cu dinamica pieţei interne. Gama tot mai diversă de produse şi servicii oferită pe o piaţă tot mai extinsă şi practicile anticoncurenţiale ale unor producători şi comercianţi au creat adeseori consumatorilor din UE prejudicii şi imposibilitatea de a-şi proteja interesele într-un mediu în care transparenţa comerţului era insuficientă.

Pe parcursul anilor, ţările membre ale Comunităţii Europene au introdus în legislaţia naţională propriile reguli care să satisfacă cerinţele consumatorilor interni, dar odată cu progresul integrării pieţelor naţionale şi consolidarea pieţei interne unice a apărut necesitatea ca instituţiile europene abilitate să asigure un nivel ridicat şi uniform de protecţie a consumatorilor la scară comunitară, îndeosebi prin instrumente juridice şi programe de acţiune, care să vizeze armonizarea condiţiilor şi cerinţelor comerciale în cadrul Uniunii şi să confere o poziţie echitabilă participanţilor pe piaţă. Un set comun de norme garantează cetăţenilor nivelul de protecţie necesar:

Glosar

Tratatul de la Lisabona

Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, notificată cu documentul numărul C(2005) 2673