Liberalizarea

Sectoarele care furnizau aceste servicii trec acum printr-un proces de schimbare fundamentală. Această schimbare a fost cauzată de dezvoltarea tehnologică, globalizare şi liberalizare. Întreprinderile controlate sau deţinute de către stat au fost privatizate, noi întreprinderi au pătruns pe aceste sectoare de piaţă şi mai multă legislaţie despre concurenţa loială a fost dezvoltată. Asistămn la transformări majore în structura competiţiei şi a proprietăţii. Concurenţa este oarecum stânjenită de faptul că cele mai multe sectoare sunt formate în parte din monopoluri naturale. De exemplu, transportul, energia şi într-o oarecare măsură, sectoarele audio-vizual şi al telecomunicaţiilor sunt furnizate şi distribuite printr+o reţea fizică de infrastructuri cum ar fi drumuri, căi ferate, poduri, cabluri. În ciuda acestui fapt, provocarea este de a asigura o limitare bine definită a monopolului natural în fiecare sector şi de a asigura faptul că toate secţiunile operează în beneficiul consumatorilor. Comisia Europeană apreciază: „ Acum, deoarece reţeaua de infrastructură (şine de cale ferată, cabluri telefonice, conducte) poate fi separată de la servicii către client, condiţiile unei pieţe competitive par mai apropiate”.

Multe dintre serviciile de interes general conţin un element de monopol natural. Dacă nu există o reglementare corespunzătoare sau sau reglementarea existentă nu este corect implementată, un monopolist natural privat poate să nu fie motivat să menţină acces deschis la infrastructură şi, sau să asigure interconexiunea la termeni corecţi şi deschişi.Trebuie, de asemenea, observat că în absenţa competiţiei există o iniţiativă considerabilă pentru înţelegeri secrete între jucătorii de pe piaţă. Acest lucru ar putea avea un efect negativ asupra accesului, preţului şi calităţii. Chiar în sectoarele în care competiţia este mai uşor introdusă, nu este sigur că consumatorii vor primi beneficiile pozitive atunci când are loc liberalizarea. De exemplu, reducerea de preţuri poate să nu ajungă la consumatori. Aceasta a fost situaţia în sectorul telecomunicaţiilor , când scăderea preţurilor la convorbirile internaţionale nu a avut întotdeauna un efect pozitiv asupra majorităţii consumatorilor locali deoarece preţul taxelor fixe şi convorbirile locale nu s-au potrivit cu aceste reduceri.

În mod egal, un număr sporit de furnizori nu presupune în mod automat un număr mai mare de servicii pentru consumatori. Aceasta se datorează atât naturii uniforme a unora din aceste servicii, cât şi practicilor comerciale incorecte uniforme, iar anumite întrreprinderi îi acceptă pe cei care denaturează competiţia şi îi lezează pe consumatori.

Liberalizarea sprijină legătura strânsă a preţurilor cu costurile. De asemenea, neagă subvenţiile. Rezultatul poate fi o alegere cu un spectru mai larg şi preţuri mai scăzute pentru anumite grupuri de consumatori. Pe de altă parte, alte grupuri pot fi dezavantajate prin intermediul preţurilor ridicate şi al excluderii. Din acest motiv Comisia Europeană a adoptat în anul 2005 „pachetul Altmark”.

Marea întrebare este dacă piaţa poate să rezolve prin ea însăşi problema excluderii sau nu. Există o teamă că anumite servicii esenţiale nu vor fi furnizate tuturor consumatorilor la preţuri pe care aceştia şi le permit.În particular, persoanele care ca venituri scăzute sau care trăiesc în zone în care crearea infrastructurii este costisitoare se pot probabil găsi în situaţia de a nu îşi permite să acceseze serviciile esenţiale. Similar, anumitor grupuri de consumatori care sunt priviţi ca neprofitabili ar putea să nu li se ofere beneficiile preţurilor scăzute fără obligaţii plasate asupra furnizorilor pentru a li se cere expres să facă aceasta.

Anumite servicii esenţiale nu sunt viabile din punct de vedere economic şi în absenţa unei intervenţii nu vor putea fi livrate deloc de către piaţă. Rezultatul este că alegerea poate fi limitată sau inexistentă în acest caz. De exemplu, un furnizor de servicii de transport dintr-o industrie liberalizată poate să aleagă să nu ofere servicii pe o rută puţin utilizată. Acesta este motivul pentru care termenul „servicii universale” a fost iniţializat în Uniunea Europeană.