Finanţe sociale

Finanţele sociale reprezintă o formă de activitate socială care include instituţii responsabile de anumite nevoi sociale care nu pot fi realizate de schemele convenţionale financiare sau investiţionale.

Finanţe sociale şi cooperative de credit

Ce sunt Finanţele Sociale şi ce tipuri de instituţii sunt implicate?

Finanţele Sociale generează o prosperitate acoperitoare pentru toţi iar scopul lor primar este de a crea şi dezvolta capitalul social de care beneficiază toţi, în particular şi cei care altfel ar fi excluşi sau neglijaţi; include o arie de organizaţii şi instituţii care furnizează servicii financiare celor care nu au acces la finanţele comerciale. Aceste organizaţii sunt în general independente faţă de autorităţile statului sau faţă de iniţiativele de politici publice şi finanţarea lor provine din multe surse incluzând: investitori locali, fundaţii caritabile, organizaţii de cult, autorităţi regionale şi şi locale, firme şi diverşi donatori.

Finanţele Sociale includ următoarele tipuri de organizaţii:

Cooperative (Uniuni) de Credit – care sunt instituţii financiare non-profit, cooperative, şi ale căror membri economisesc sub formă de acţiuni, ce sunt utilizate ulterior pentru re-creditare,
Fonduri de Micro Finanţare – furnizori de împrumuturi reduse la indivizi şi microîntreprinderi fără garanţiile sau cerinţele de credit convenţionale,
Fonduri de Garantare Mutuală – care sunt asociaţii formate din întreprinderi mici şi mijlocii care pun în comun economiile lor pentu a se putea împrumuta la nivel mai ridicat,
Fonduri de Împrumuturi Comunitare – în general deţinute şi controlate de comunităţile locale şi care pun capital la dispoziţia comunităţii, necesar unor credite destinate strângerii de capital adiţional,
Fonduri Comunitare de Capital de Risc – sunt similare cu fondurile convenţionale de capital de risc dar sunt dedicate proiectelor cu anumite finalităţi sociale.

Ce sunt Cooperativele de credit?

Cooperativele (Uniunile) de Credit sunt instituţii financiare non-profit, cooperative, în proprietate privată, controlate de membrii proprii. Diferă de băncile comerciale şi alte instituţii financiare prin faptul că membrii care au conturi sunt şi proprietari şi au dreptul de a alege consiliul director în sistemul democratic “un om un vot” indiferent de suma de bani investită. Doar membrii unei cooperative de credit pot depune sau împrumuta bani de la acea cooperativă. Cooperativele de credit pot fi privite ca fiind nişte “organizaţii non-profit” sau ca şi întreprinderi care fac profit pentru membrii lor, acest profit fiind distribuit sub forma unor dobânzi reduse la împrumuturi sau ca şi dividende la economiile depuse (impozitate în general ca şi venit obişnuit).

Cooperativele de credit urmează principiul “odata membru – membru pentru totdeauna”, care permite unei persoane să rămână membru chiar dacă nu se mai califică iniţial ca şi membru (cineva care şi-a schimbat profesia sau s-a mutat în altă zonă). Cu toate acestea cooperativele de credit au dreptul de a exclude un membru care a cauzat pierderi financiare a încălcat legea. Totodată, membrii care au ieşit voluntar din cooperativă nu mai pot fi reprimiţi.

Cooperativele de Credit pot deservi un grup specific de salariaţi (ex învăţători) sau pe oricine locuieşte, munceşte sau studiază într-o anumită zonă. Calitatea de membru este adesea transmisibilă familiei şi rudelor unui membru.

Majoritatea cooperativelor de credit furnizează servicii consumatorilor individuali, dar totodată au şi rol corporatist, deservind nevoile de creditare ale altor cooperative, oferind sprijin operaţional sau diverse produse şi servicii.

Care sunt avantajele si dezavantajele Cooperativelor de credit?

Cooperativele de Credit şi Băncile Comunitare oferă următoarele avantaje clienţilor lor:

îşi focalizează atenţia spre nevoile comunităţilor locale, afacerilor şi fermierilor (diferit faţă de băncile comerciale care urmăresc generarea de profit pentru manageri şi acţionari),
îşi canalizează majoritatea împrumuturilor către populaţia şi afacerile locale (diferit faţă de băncile comerciale care îşi investesc fondurile pretutindeni),
sunt în general accesibile clienţilor (membrilor) lor pe loc (diferit de băncile comerciale care pot să nu aibă reprezentare în oraşele mici sau în zonele rurale),
sunt de obicei implicate puternic în afacerile comunităţii locale,
iau în considerare caracterul persoanei, istoria familiei şi cheltuielile discreţionare în politica lor de credit (diferit de băncile comerciale care aplică adesea criterii impersonale cum ar fi scorul de credit la toate deciziile de creditare indiferent de circumstanţele individuale),
oferă decizii rapide la creditele de afaceri, deoarece acestea se iau local (diferit de băncile comerciale care utilizează comitete de aprobare a creditelor),
fiind chiar ele afaceri mici înţeleg mai bine nevoile şi problemele proprietarilor de afaceri mici.

Pe de altă parte, dezavantajele şi riscurile pentru clienţii cooperativelor de credit sunt următoarele:

depozitele făcute la cooperativele de credit şi băncile comunitare adeseori nu sunt garantate (sau asigurate) de instituţiile statului (spre deosebire de depozitele din băncile comerciale din multe state europene),
datorită dimensiunii mici şi lipsei de supraveghere din partea organismelor de control au o probabilitate mai ridicată de faliment ca urmare a unor probleme financiare sau a fraudelor,
adesea nu pot concura băncile comerciale în termeni de calitate a serviciilor, în special în zona electronic banking (reţea de ATM-uri, acces internet etc.)

Legături cu Modulul 2: