Inflaţia

Cea mai frecventă metodă de a calcula inflaţia este bazată pe indicele preţurilor de consum (IPC). Stabilitatea preţurilor, care este definită la un nivel de maxim 2% inflaţie într-un an, sprijină creşterea economică şi existenţa locurilor de muncă.

Inflaţia

tag logo Inflaţia

Inflaţia este o creştere generală a nivelului preţurilor în economie într-o perioadă de timp

Una dintre principalele funcţii ale banilor o reprezintă faptul că aceştia sunt o măsură a valorii. Banii au capacitatea de a-şi menţine o parte din valoare în timp.

Preţurile sunt de obicei măsurate prin aşa-numitul indice al preţurilor de consum (IPC). Putem să ne imaginăm IPC ca un uriaş coş de bunuri care este cumpărat în medie de un consumator în mod regulat. Coşul comprimă mai mult de 700 de obiecte din următoarele categorii: produse alimentare (mâncare, băuturi, tutun), produse non-alimentare (haine, mobilă, textile, produse de curăţat, produse pentru timpul liber şi de îngrijire personală) şi servicii (sănătate şi îngrijire socială, educaţie, servicii din domeniul timpului liber, aprovizionare şi industria hotelieră, servicii financiare, servicii de reparaţie, etc.)
Conţinutul coşului este armonizat în UE, ceea ce înseamnă că toate Statele Membre utilizează aceleaşi metode statistice pentru a calcula IPC. În fiecare lună, institutul de statistică din fiecare ţară numără nivelul general al preţurilor şi îl compară cu cele din lunile anterioare pentru a arăta dacă preţurile au crescut sau scăzut.

Cine foloseşte IPC?

Guvernele şi angajaţii – informaţia este folosită pentru subvenţionarea salariilor, a pensiilor, a beneficiilor sociale, etc.
Contractanţii (contracte de închiriere sau alte tipuri) – un post-scriptum este adăugat pentru a asigura revizia sumei contractuale în concordanţă cu rata inflaţiei.

Există şi alţi indici ai preţului folosiţi din diferite motive şi cu diferite scopuri:

Indicele preţurilor producătorilor industriali (IPPI)
Indicele preţurilor producătorilor agricoli
Indicele preţurilor la serviciile din producţie

Banii îşi pierd din valoare când există inflaţie

Un bilet de autobuz costa 2 Euro acum două luni, dar preţul petrolului a crescut şi furnizorii serviciilor publice măresc preţurile în concordanţă – acelaşi bilet de autobuz costă acum 2,2 Euro – ceea ce înseamnă inflaţie de 10%.

Inflaţia înseamnă o creştere generală a nivelului preţurilor în economie într-o perioadă de timp. Cuvântul general este foarte important. Nu vorbim de inflaţie când doar preţul unuia dintre cele două produse creşte. Inflaţia înseamnă că preţurile bunurilor care sunt comprimate în uriaşul coş de cumpărături cresc.

Când cresc preţurile?

Când există o cerere mare pentru anumite produse în economie (de exemplu, când crescătorii de struguri din Europa Sudică anunţă că un uragan le va distruge culturile, producătorii de vin ştiu că va exista o penurie de struguri relativă faţă de cererea producătorilor de vin, astfel încât preţurile vor creşte în general).
Când preţurile producătorilor cresc (de exemplu, furnizorul local de energie măreşte preţul electricităţii. Brutarul local care utilizează cuptoare electrice trebuie să mărească preţurile cornurilor şi ale baghetelor pentru că plăteşte facturi mai mari de electricitate şi altfel va pierde bani şi e posibil să dea faliment).

Cine suferă datorită inflaţiei?

Consumatorii – este mai dificil pentru aceştia să compare preţurile şi să ia decizii informate când preţurile se schimbă
Producătorii – planificarea investiţiilor şi mizarea pe o anumită rată de profit din anumite proiecte nu sunt uşor de realizat când preţurile se schimbă neaşteptat
Consumatorii şi producătorii – economiile îşi pierd din valoare când există inflaţie; inflaţia duce la scăderea ratei profitului

Cine câştigă de pe urma inflaţiei?

Debitorii (persoanele care datorează bani) – inflaţia tinde să micşoreze rata dobânzii şi acest lucru înseamnă costuri mai mici pentru debitor

Stabilitatea preţurilor

Stabilitatea preţurilor sprijină creşterea economică şi existenţa locurilor de muncă – vezi în paragraful „cine nu câştigă de pe urma inflaţiei”. Pentru ca banii să îşi menţină continuă credibilitatea în rândul oamenilor, nivelul preţurilor trebuie să fie stabil. Stabil este definit ca o creştere de maxim 2% a IPC-ului într-un an.

Lectură suplimentară:

Inflatia este cresterea generala a nivelului preturilor la bunuri si servicii intr-o perioada de timp considerabila.Inflatie se refera si la cresterea in preturi la un anumit set de bunuri si servicii. Se masoara ca procentaj in rata de schimbare a indicelui preturilor. Sunt multe mijloace de masurare a inflatiei pentru ca sunt diferiti indici care se refera la diferite sectoare ale economiei. Cei mai cunoscuti indici pentru rata de inflatie sunt Indicele Pretului de Consum si indicii de masurare a bunurilor si produselor domestice. Cel mai simplu exemplu de inflatie este pretul unei paini. Daca la inceputul anului o paine costa 0.90 lei si la finalul anului costa 1 leu, fara schimbare a calitatii sau gramajului, atunci acest pret reprezinta inflatie. Deflatia este scaderea prelungita a preturilor, de obicei cauzata de cantitatea monetara aflata pe piata. Limitarea creditului poate duce la deflatie. Este opusul inflatiei. Impactul deflatiei asupra economiei este cresterea somajului, de vreme ce este afectata cererea de produse, bunuri si servicii de pe piata. Daca deflatia nu este controlata, poate duce la depresie economica. Pentru a lupta cu deflatia, guvernele intervin prin scaderea ratelor dobanzilor, prin creare de credit, tocmai pentru a creste lichiditatea.

Instituţii de interes: